PROGRESIA ȘI NECESITATEA NESATISFĂCUTĂ A ARG1-D 

Manifestările ARG1-D sunt progresiv debilitante din cauza nivelurilor ridicate de arginină plasmatică1-5, și a standardelor actuale de îngrijire, care nu reușesc să abordeze această cauză fundamentală5-7.

ARG1-D progresează treptat de-a lungul vieții și poate duce la dizabilități funcționale și afectarea activităților vieții de zi cu zi2,4,8.

Deficitul de arginază 1 (ARG1-D) este o boală moștenită prezentă la naștere, dar deoarece diagnosticul precoce poate fi omis, pacienții pot prezenta simptome și pot fi diagnosticați la toate vârstele, de la vârste fragede și copilăria mică  până la adolescență și vârsta adultă2,5. Deoarece manifestările ARG1-D pot fi neurologice, de dezvoltare sau funcționale2,4,8 aceste provocări sunt dificile pentru cei care au ARG1-D, precum și pentru cei care îi îngrijesc. 

După primele luni de viață, pot apărea manifestări progresive ale ARG1-D care includ, dar nu se limitează la:

  • spasticitatea membrelor inferioare și superioare2,4,
  • convulsii2,4,
  • întârziere globală în dezvoltare2,4,9,10,
  • dizabilitate intelectuală2,4.

Manifestările ARG1-D pun o povară semnificativă asupra pacienților2,4,8 și îngrijitorilor acestora.

Pacienții ARG1-D prezintă o scădere progresivă și/sau variabilă a: 

  • abilităților neuromotorii2,4,
  • mobilității/mersului normal2,4,11,
  • etapelor de dezvoltare2,4,9,
  • capacității intelectuale2,4.

Cei dragi ar putea fi nevoiți să ofere îngrijire pe tot parcursul vieții, deoarece unii pacienți ARG1-D: 

  • nu sunt în stare să vorbească sau să citească2,
  • este posibil să nu poată merge independent2,
  • adesea se confruntă cu un apetit scăzut și vărsături periodice4.

Progresia bolii ARG1-D este debilitantă2,4.

Pacienții cu ARG1-D au manifestări eterogene de progresie și morbiditate2,4,11-13.

ARG1-D progession in infancy (6 - 12 months) - may present with seizures or hyperammonemia

Vărste fragede

  • Primele 6-12 luni pot fi fără evenimente3,4,14.

Pot apărea:

  • convulsii2,13,
  • episoade de hiperamoniemie: 
    • iritabilitate3,4,13,
    • dificultăți de hrănire, apetit scăzut3,4,13,
    • greață/vărsături3,4,13,
    • scăderea vigilenței3,4,13.

Copilărie (2-4 ani)

  • spasticitate la membrele inferioare (în special mersul în vârful picioarelor)2,4,13,
  • dizabilitate intelectuală: întârzierea sau întreruperea etapelor de dezvoltare2,4,11,13,
  • evitarea spontană a proteinelor este frecventă2,4,11,
  • convulsii: de obicei tonico-clonice generalizate2,4,11,13,14.
ARG1-D progression in toddlerhood (2- 4 years) - spasticity in lower limbs - tiptoe walking
ARG1-D progression in childhood (5 - 10 years) - progressive spasticity and variable decline in growth

Copilărie (5-10 ani)

  • spasticitate progresivă2,4,11,
  • scăderea variabilă a creșterii2,4,9,
  • scăderea variabilă a abilităților neuromotorii și intelectuale:
    • pierderea mersului normal2,4,10,
    • scăderea vocabularului sau pierderea limbajului vorbit2,4.

Adolescența
(11-17 ani)

  • Pierderea potențială a: 
    • ambulației4,
    • controlul intestinului și vezicii urinare2,15.
  • Dizabilitate intelectuală severă cu pierderea limbajului4,9.
ARG1-D progression adolescence (11 - 17 years) - loss of ambulation and bowel and bladder control
ARG1-D progression adulthood - left untreated may result in variable decline

Vârsta adultă (18+ ani)

Lăsat netratat, ARG1-D are ca rezultat un declin variabil care poate duce la mortalitate precoce2,4,9,16,17.

Optimal care of patients with ARG1-D involves an integrated, multidisciplinary team of specialists.

Managementul ARG1-D

Îngrijirea optimă a pacienților cu ARG1-D implică o echipă integrată, multidisciplinară, formată din specialiști precum18:

  • Specialist metabolic,
  • Genetician,
  • Neurolog pediatru,
  • Neurolog,
  • Specialist în tulburări de mișcare,
  • Medic pediatru,
  • Dietetician,
  • Fizioterapeut.

Standardul actual de îngrijire (restricție alimentară severă, suplimentarea cu aminoacizi esențiali [EAA] și captatorii de azot) nu reușește să prevină pe deplin manifestările în curs și poate fi ineficient în reducerea argininei la nivelurile obiective1,5-7.

Ghidurile actuale recomandă scăderea rapidă și durabilă a nivelurilor plasmatice de arginină, reducând astfel gravitatea bolii și îmbunătățind rezultatele clinice, inclusiv mobilitatea și funcția motrică6,8,19.

  • Nivelurile de arginină sunt crescute nu doar prin aportul alimentar, ci și prin turnover-ul proteinelor și sinteza endogenă20.

  • Captatorii de azot pot fi administrați pentru a preveni hiperamoniemia derivată din catabolismul proteinelor endogene3,21.

Provocările aderării la o dietă restricționată în proteine, ​​​​suficient de riguroasă pentru a scădea arginina plasmatică sub nivelurile obiective, reprezintă o povară semnificativă pentru pacienți2,22 și familiile acestora. 

  • aderarea la această dietă poate fi dificilă din cauza obiceiurilor alimentare stabilite anterior2,
  • ar putea exacerba tulburările de alimentație23,
  • sunt necesare urmăriri regulate pentru a evalua starea bolii24.

Referințe:
1.Diez-Fernandez C, et al. Hum Mutat. 2018;39:1029-1050. 2. Carvalho DR, et al. Pediatr Neurol. 2012;46:369-374. 3. De Deyn PP, et al. Hyperargininemia: a treatable inborn error of metabolism. In: Guanidino Compounds in Biology and Medicine. London, UK: John Libbey Company Ltd; 1997:53-69. 4. Crombez EA, Cederbaum SD. Mol Genet Metab. 2005;84:243-251. 5. Huemer M, et al. J Inherit Metab Dis. 2016;39:331-340. 6. Häberle J, et al. J Inherit Metab Dis. 2019;1–39. 7. Burrage LC, et al. Hum Mol Genet. 2015;24:6417-6427. 8. Uchino T, et al. Hum Genet. 1995;96:255-260. 9. Prasad A, et al. J Child Neurol. 1997;12:301-309. 10. Bélanger SA, et al. Paediatr Child Health. 2018;23:403-410. 11. Cai X, et al. Medicine (Baltimore). 2018;97:e9880. 12. Bakhiet M, et al. Medicine (Baltimore). 2018;97:e10780. 13. Sin YY, et al. J Mol Med (Berl). 2015;93:1287-1296. 14. Scaglia F, Lee B. Am J Med Genet C Semin Med Genet. 2006;142C:113-120. 15. Schlune A, et al. Amino Acids. 2015;47:1751-1762. 16. Sun A, et al. Arginase deficiency. In: Adam MP, et al, eds. GeneReviews®. Seattle, WA: University of Washington, Seattle; 2020. 17. Diaz GA, et al. Poster presented at: 13th European Paediatric Neurology Society (EPNS) Congress; September 17-21, 2019; Athens, Greece. Poster P06-34. 18. NORD. The Physician’s Guide to Urea Cycle Disorders. 2012. Available at: http://www.nucdf.org/documents/NORD_Physician_Guide_to_Urea_Cycle_Disorders.pdf. Accessed November 26, 2021. 19. Cederbaum SD, et al. J Inherit Metab Dis. 1982;5:95-99. 20. Morris SM. Am J Clin Nutr. 2006;83:508S-512S. 21. Qureshi I, et al. J Pediatr. 1984;104:473-476. 22. Jain-Ghai S, et al. Mol Genet Metab. 2011;104:107-111. 23. Adam S, et al. Mol Genet Metab. 2013;110:439-445. 24. Morales JA, Sticco KL. Arginase Deficiency. Treasure Island, FL: StatPearls Publishing; 2018.